Măsurile pe care trebuie să le ia crescătorii de oi

User Rating:  / 0
PoorBest 

oipctroubleshooting.roActivitarea de reproducţie (monta şi obţinerea de miei prin fătări în campanii organizate) reprezintă o etapă prioritară în tehnologia de creştere a ovinelor care asigură venituri importante prin vânzarea de miei vii, carne de miel, precum şi creşterea efectivului, sau înlocuirea animalelor reformate sau moarte, informează AmosNews.

Campania de fătări la ovine are loc, în sistemul tradiţional, între lunile februarie şi martie, în funcţie de data introducerii berbecilor reproducători în turmele cu oile stabilite pentru reproducţie.

Pentru ca această activitate să se desfășoare în condiții optime şi să nu fie afectată starea de sănătate a oilor mame sau a mieilor, crescătorii de ovine vor asigura, indiferent de dimensiunea efectivului, următoarele:

Identificarea şi înregistrarea în Baza Națională de Date a ovinelor din exploataţie şi a mieilor nou născuţi.

Asigurarea cu personal corespunzător din punct de vedere numeric şi al cunoştinţelor de bunăstare, inclusiv în manipularea oilor, a mieilor, ulterior la mulgerea oilor, tehnici de dezinfectare şi tundere.

Adăpostirea ovinelor în spaţii corespunzătoare speciei şi categoriei de vârstă, care să asigure în principal densitatea li zooigiena la parametrii normali (aşternut curat, spaţii dezinfectate şi văruite).

Suprafața totală de adăpostire pentru toate animalele şi dimensiunea grupului se determină în funcţie de vârstă, mărime şi alte caracteristici biologice ale ovinelor, densitatea trebuie să permită suficientă libertate de mişcare animalelor, respectiv de 1,5 m˛ pe cap de oaie adultă şi 0,35 m˛ pe miel. Padocul în aer liber trebuie să asigure o suprafaţa minimă de 2,5 m˛ pe cap de adult şi de 0,5 m˛ pe miel.

Ovinele care nu sunt ţinute în adăposturi închise, trebuie să li se asigure protecţia necesară împotriva intemperiilor, contra animalelor de pradă, accesul la apă şi la hrană.

Compartimentarea adăpostului în funcţie de starea fiziologică a efectivului (oi gestante, oi în fătare, oi cu miei)

Asigurarea microclimatului optim, respectiv o temperatură de 18 — 20 grade C, coeficientul de luminozitate, 1:12, — 1:15, umiditatea să fie cuprinsă între 65-70% şi împrospătarea continuă a aerului prin ventilaţie naturală.

Menţinerea în stare de igienă şi funcţionare a echipamentelor din adăposturi, respectiv, echipamentele de muls (unde este cazul), sistemele de încălzire și de ventilație.

Hrana administrată zilnic ovinelor, să fie echilibrată nutritiv, furnizată, în condiţii igienice, aditivată cu suplimente minerale adecvate, atunci când este necesar şi cu un aport mai mare pe bază de cereale în această perioadă.

Să se asigure un front de furajare care să permită tuturor ovinelor să se hrănească simultan şi să aibă acces la o sursă de apă potabilă de bună calitate.

Mieii trebuie să primească o cantitate suficientă de colostru fie prin supt, fie prin administrarea din alte surse, furnizat la temperatura corpului, în decurs de 20-30 minute de la fătare. Hrănirea cu lapte trebuie să continue pentru cel puţin primele opt săptămâni de viaţă. Se recomandă, ca la sfârşitul primei săptămâni de viaţă, mieii să aibă acces treptat până la înţărcare, la alte produse alimentare proaspete, fibroase sau concentrate şi la apă de calitate la discreţie.

Protejarea surselor de apă şi furaje pentru a nu fi supuse îngheţului şi evitarea administrării de furaje (silozuri sau rădăcinoase) înghețate care pot provoca avorturi sau alte afecţiuni grave.

Inspectarea zilnică a efectivului de ovine acordându-se o atenție specială la aspectul corporal în ansamblu, la mişcărlie animalelor, la rumegare, la schimbările de comportament, existenţa unor diverse răni sau plăgi, şi starea ongloanelor.

Efectuarea coditului la oile fătătoare, înlăturarea învelitorile fetale şi a straturilor de aşternut ud cu lichidele scurse în timpul fătării, prevenind astfel răspândirea unor boli.

Ovinele bolnave sau rănite, să fie izolate în adăposturi sau boxe speciale, cu așternut uscat şi confortabil şi să fie consulte, de un medic veterinar.

În toată această perioadă crescătorii de ovine, asociațiile profesionale trebuie să colaboreze permanent cu personalul sanitar veterinar, pentru monitorizarea stării de sănătate a ovinelor, precum şi pentru efectuarea acțiunilor sanitare veterinare ce se impun.

Dr. Pențea Ioan — Compartiment Comunicare D.S.V.S.A Sibiu

O etapă prioritară în tehnologia de creștere a ovinelor o constituie activitarea de reproducție (monta și obținerea de miei prin fătări în campanii organizate) care asigură venituri importante prin vânzarea de miei vii, carne de miel, precum și creșterea efectivului, sau înlocuirea animalelor reformate sau moarte.

Campania de fătări la ovine se desfășoară, în sistemul tradițional, în perioada februarie — martie, în funcție de data introducerii berbecilor reproducători în turmele cu oile stabilite pentru reproducție.

Pentru ca această activitate să se desfășoare în condiții optime și să nu fie afectată starea de sănătate a oilor mame sau a mieilor, crescătorii de ovine vor asigura, indiferent de dimensiunea efectivului, următoarele:

Identificarea și înregistrarea în Baza Națională de Date a ovinelor din exploatație și a mieilor nou născuți.

Asigurarea cu personal corespunzător din punct de vedere numeric și al cunoștințelor de bunăstare, inclusiv în manipularea oilor, a mieilor, ulterior la mulgerea oilor, tehnici de dezinfectare și tundere.

Adăpostirea ovinelor în spații corespunzătoare speciei și categoriei de vârstă, care să asigure în principal densitatea și zooigiena la parametrii normali (așternut curat, spații dezinfectate și văruite).

Suprafața totală de adăpostire pentru toate animalele și dimensiunea grupului se determină în funcție de vârstă, mărime și alte caracteristici biologice ale ovinelor, densitatea trebuie să permită suficientă libertate de mișcare animalelor, respectiv de 1,5 m˛ pe cap de oaie adultă ți 0,35 m˛ pe miel. Padocul în aer liber trebuie să asigure o suprafața minimă de 2,5 m˛ pe cap de adult ți de 0,5 m˛ pe miel.

Ovinele care nu sunt ținute în adăposturi închise, trebuie să li se asigure protecția necesară împotriva intemperiilor, contra animalelor de pradă, accesul la apă și la hrană.

Compartimentarea adăpostului în funcție de starea fiziologică a efectivului (oi gestante, oi în fătare, oi cu miei)

Asigurarea microclimatului optim, respectiv o temperatură de 18 — 20 grade C, coeficientul de luminozitate, 1:12, — 1:15, umiditatea să fie cuprinsă între 65-70% și împrospătarea continuă a aerului prin ventilație naturală.

Menținerea în stare de igienă și funcționare a echipamentelor din adăposturi, respectiv, echipamentele de muls (unde este cazul), sistemele de încălzire și de ventilație.

Hrana administrată zilnic ovinelor, să fie echilibrată nutritiv, furnizată, în condiții igienice, aditivată cu suplimente minerale adecvate, atunci când este necesar și cu un aport mai mare pe bază de cereale în această perioadă.

Să se asigure un front de furajare care să permită tuturor ovinelor să se hrănească simultan și să aibă acces la o sursă de apă potabilă de bună calitate.

Mieii trebuie să primească o cantitate suficientă de colostru fie prin supt, fie prin administrarea din alte surse, furnizat la temperatura corpului, în decurs de 20-30 minute de la fătare. Hrănirea cu lapte trebuie să continue pentru cel puțin primele opt săptămâni de viață. Se recomandă, ca la sfârșitul primei săptămâni de viață, mieii să aibă acces treptat până la înțărcare, la alte produse alimentare proaspete, fibroase sau concentrate și la apă de calitate la discreție.

Protejarea surselor de apă și furaje pentru a nu fi supuse înghețului și evitarea administrării de furaje (silozuri sau rădăcinoase) înghețate care pot provoca avorturi sau alte afecțiuni grave.

Inspectarea zilnică a efectivului de ovine acordându-se o atenție specială la aspectul corporal în ansamblu, la mișcărlie animalelor, la rumegare, la schimbările de comportament, existența unor diverse răni sau plăgi, și starea ongloanelor.

Efectuarea coditului la oile fătătoare, înlăturarea învelitorile fetale și a straturilor de așternut ud cu lichidele scurse în timpul fătării, prevenind astfel răspândirea unor boli.

Ovinele bolnave sau rănite, să fie izolate în adăposturi sau boxe speciale, cu așternut uscat și confortabil și să fie consulte, de un medic veterinar.

În toată această perioadă crescătorii de ovine, asociațiile profesionale trebuie să colaboreze permanent cu personalul sanitar veterinar, pentru monitorizarea stării de sănătate a ovinelor, precum și pentru efectuarea acțiunilor sanitare veterinare ce se impun.

- See more at: http://www.amosnews.ro/masuri-pentru-crescatorii-de-ovine-2015-01-14#sthash.F45lbCnp.dpuf

O etapă prioritară în tehnologia de creștere a ovinelor o constituie activitarea de reproducție (monta și obținerea de miei prin fătări în campanii organizate) care asigură venituri importante prin vânzarea de miei vii, carne de miel, precum și creșterea efectivului, sau înlocuirea animalelor reformate sau moarte.

Campania de fătări la ovine se desfășoară, în sistemul tradițional, în perioada februarie — martie, în funcție de data introducerii berbecilor reproducători în turmele cu oile stabilite pentru reproducție.

Pentru ca această activitate să se desfășoare în condiții optime și să nu fie afectată starea de sănătate a oilor mame sau a mieilor, crescătorii de ovine vor asigura, indiferent de dimensiunea efectivului, următoarele:

Identificarea și înregistrarea în Baza Națională de Date a ovinelor din exploatație și a mieilor nou născuți.

Asigurarea cu personal corespunzător din punct de vedere numeric și al cunoștințelor de bunăstare, inclusiv în manipularea oilor, a mieilor, ulterior la mulgerea oilor, tehnici de dezinfectare și tundere.

Adăpostirea ovinelor în spații corespunzătoare speciei și categoriei de vârstă, care să asigure în principal densitatea și zooigiena la parametrii normali (așternut curat, spații dezinfectate și văruite).

Suprafața totală de adăpostire pentru toate animalele și dimensiunea grupului se determină în funcție de vârstă, mărime și alte caracteristici biologice ale ovinelor, densitatea trebuie să permită suficientă libertate de mișcare animalelor, respectiv de 1,5 m˛ pe cap de oaie adultă ți 0,35 m˛ pe miel. Padocul în aer liber trebuie să asigure o suprafața minimă de 2,5 m˛ pe cap de adult ți de 0,5 m˛ pe miel.

Ovinele care nu sunt ținute în adăposturi închise, trebuie să li se asigure protecția necesară împotriva intemperiilor, contra animalelor de pradă, accesul la apă și la hrană.

Compartimentarea adăpostului în funcție de starea fiziologică a efectivului (oi gestante, oi în fătare, oi cu miei)

Asigurarea microclimatului optim, respectiv o temperatură de 18 — 20 grade C, coeficientul de luminozitate, 1:12, — 1:15, umiditatea să fie cuprinsă între 65-70% și împrospătarea continuă a aerului prin ventilație naturală.

Menținerea în stare de igienă și funcționare a echipamentelor din adăposturi, respectiv, echipamentele de muls (unde este cazul), sistemele de încălzire și de ventilație.

Hrana administrată zilnic ovinelor, să fie echilibrată nutritiv, furnizată, în condiții igienice, aditivată cu suplimente minerale adecvate, atunci când este necesar și cu un aport mai mare pe bază de cereale în această perioadă.

Să se asigure un front de furajare care să permită tuturor ovinelor să se hrănească simultan și să aibă acces la o sursă de apă potabilă de bună calitate.

Mieii trebuie să primească o cantitate suficientă de colostru fie prin supt, fie prin administrarea din alte surse, furnizat la temperatura corpului, în decurs de 20-30 minute de la fătare. Hrănirea cu lapte trebuie să continue pentru cel puțin primele opt săptămâni de viață. Se recomandă, ca la sfârșitul primei săptămâni de viață, mieii să aibă acces treptat până la înțărcare, la alte produse alimentare proaspete, fibroase sau concentrate și la apă de calitate la discreție.

Protejarea surselor de apă și furaje pentru a nu fi supuse înghețului și evitarea administrării de furaje (silozuri sau rădăcinoase) înghețate care pot provoca avorturi sau alte afecțiuni grave.

Inspectarea zilnică a efectivului de ovine acordându-se o atenție specială la aspectul corporal în ansamblu, la mișcărlie animalelor, la rumegare, la schimbările de comportament, existența unor diverse răni sau plăgi, și starea ongloanelor.

Efectuarea coditului la oile fătătoare, înlăturarea învelitorile fetale și a straturilor de așternut ud cu lichidele scurse în timpul fătării, prevenind astfel răspândirea unor boli.

Ovinele bolnave sau rănite, să fie izolate în adăposturi sau boxe speciale, cu așternut uscat și confortabil și să fie consulte, de un medic veterinar.

În toată această perioadă crescătorii de ovine, asociațiile profesionale trebuie să colaboreze permanent cu personalul sanitar veterinar, pentru monitorizarea stării de sănătate a ovinelor, precum și pentru efectuarea acțiunilor sanitare veterinare ce se impun.

- See more at: http://www.amosnews.ro/masuri-pentru-crescatorii-de-ovine-2015-01-14#sthash.F45lbCnp.dpuf

O etapă prioritară în tehnologia de creștere a ovinelor o constituie activitarea de reproducție (monta și obținerea de miei prin fătări în campanii organizate) care asigură venituri importante prin vânzarea de miei vii, carne de miel, precum și creșterea efectivului, sau înlocuirea animalelor reformate sau moarte.

Campania de fătări la ovine se desfășoară, în sistemul tradițional, în perioada februarie — martie, în funcție de data introducerii berbecilor reproducători în turmele cu oile stabilite pentru reproducție.

Pentru ca această activitate să se desfășoare în condiții optime și să nu fie afectată starea de sănătate a oilor mame sau a mieilor, crescătorii de ovine vor asigura, indiferent de dimensiunea efectivului, următoarele:

Identificarea și înregistrarea în Baza Națională de Date a ovinelor din exploatație și a mieilor nou născuți.

Asigurarea cu personal corespunzător din punct de vedere numeric și al cunoștințelor de bunăstare, inclusiv în manipularea oilor, a mieilor, ulterior la mulgerea oilor, tehnici de dezinfectare și tundere.

Adăpostirea ovinelor în spații corespunzătoare speciei și categoriei de vârstă, care să asigure în principal densitatea și zooigiena la parametrii normali (așternut curat, spații dezinfectate și văruite).

Suprafața totală de adăpostire pentru toate animalele și dimensiunea grupului se determină în funcție de vârstă, mărime și alte caracteristici biologice ale ovinelor, densitatea trebuie să permită suficientă libertate de mișcare animalelor, respectiv de 1,5 m˛ pe cap de oaie adultă ți 0,35 m˛ pe miel. Padocul în aer liber trebuie să asigure o suprafața minimă de 2,5 m˛ pe cap de adult ți de 0,5 m˛ pe miel.

Ovinele care nu sunt ținute în adăposturi închise, trebuie să li se asigure protecția necesară împotriva intemperiilor, contra animalelor de pradă, accesul la apă și la hrană.

Compartimentarea adăpostului în funcție de starea fiziologică a efectivului (oi gestante, oi în fătare, oi cu miei)

Asigurarea microclimatului optim, respectiv o temperatură de 18 — 20 grade C, coeficientul de luminozitate, 1:12, — 1:15, umiditatea să fie cuprinsă între 65-70% și împrospătarea continuă a aerului prin ventilație naturală.

Menținerea în stare de igienă și funcționare a echipamentelor din adăposturi, respectiv, echipamentele de muls (unde este cazul), sistemele de încălzire și de ventilație.

Hrana administrată zilnic ovinelor, să fie echilibrată nutritiv, furnizată, în condiții igienice, aditivată cu suplimente minerale adecvate, atunci când este necesar și cu un aport mai mare pe bază de cereale în această perioadă.

Să se asigure un front de furajare care să permită tuturor ovinelor să se hrănească simultan și să aibă acces la o sursă de apă potabilă de bună calitate.

Mieii trebuie să primească o cantitate suficientă de colostru fie prin supt, fie prin administrarea din alte surse, furnizat la temperatura corpului, în decurs de 20-30 minute de la fătare. Hrănirea cu lapte trebuie să continue pentru cel puțin primele opt săptămâni de viață. Se recomandă, ca la sfârșitul primei săptămâni de viață, mieii să aibă acces treptat până la înțărcare, la alte produse alimentare proaspete, fibroase sau concentrate și la apă de calitate la discreție.

Protejarea surselor de apă și furaje pentru a nu fi supuse înghețului și evitarea administrării de furaje (silozuri sau rădăcinoase) înghețate care pot provoca avorturi sau alte afecțiuni grave.

Inspectarea zilnică a efectivului de ovine acordându-se o atenție specială la aspectul corporal în ansamblu, la mișcărlie animalelor, la rumegare, la schimbările de comportament, existența unor diverse răni sau plăgi, și starea ongloanelor.

Efectuarea coditului la oile fătătoare, înlăturarea învelitorile fetale și a straturilor de așternut ud cu lichidele scurse în timpul fătării, prevenind astfel răspândirea unor boli.

Ovinele bolnave sau rănite, să fie izolate în adăposturi sau boxe speciale, cu așternut uscat și confortabil și să fie consulte, de un medic veterinar.

În toată această perioadă crescătorii de ovine, asociațiile profesionale trebuie să colaboreze permanent cu personalul sanitar veterinar, pentru monitorizarea stării de sănătate a ovinelor, precum și pentru efectuarea acțiunilor sanitare veterinare ce se impun.

- See more at: http://www.amosnews.ro/masuri-pentru-crescatorii-de-ovine-2015-01-14#sthash.F45lbCnp.dpuf

O etapă prioritară în tehnologia de creștere a ovinelor o constituie activitarea de reproducție (monta și obținerea de miei prin fătări în campanii organizate) care asigură venituri importante prin vânzarea de miei vii, carne de miel, precum și creșterea efectivului, sau înlocuirea animalelor reformate sau moarte.

Campania de fătări la ovine se desfășoară, în sistemul tradițional, în perioada februarie — martie, în funcție de data introducerii berbecilor reproducători în turmele cu oile stabilite pentru reproducție.

Pentru ca această activitate să se desfășoare în condiții optime și să nu fie afectată starea de sănătate a oilor mame sau a mieilor, crescătorii de ovine vor asigura, indiferent de dimensiunea efectivului, următoarele:

Identificarea și înregistrarea în Baza Națională de Date a ovinelor din exploatație și a mieilor nou născuți.

Asigurarea cu personal corespunzător din punct de vedere numeric și al cunoștințelor de bunăstare, inclusiv în manipularea oilor, a mieilor, ulterior la mulgerea oilor, tehnici de dezinfectare și tundere.

Adăpostirea ovinelor în spații corespunzătoare speciei și categoriei de vârstă, care să asigure în principal densitatea și zooigiena la parametrii normali (așternut curat, spații dezinfectate și văruite).

Suprafața totală de adăpostire pentru toate animalele și dimensiunea grupului se determină în funcție de vârstă, mărime și alte caracteristici biologice ale ovinelor, densitatea trebuie să permită suficientă libertate de mișcare animalelor, respectiv de 1,5 m˛ pe cap de oaie adultă ți 0,35 m˛ pe miel. Padocul în aer liber trebuie să asigure o suprafața minimă de 2,5 m˛ pe cap de adult ți de 0,5 m˛ pe miel.

Ovinele care nu sunt ținute în adăposturi închise, trebuie să li se asigure protecția necesară împotriva intemperiilor, contra animalelor de pradă, accesul la apă și la hrană.

Compartimentarea adăpostului în funcție de starea fiziologică a efectivului (oi gestante, oi în fătare, oi cu miei)

Asigurarea microclimatului optim, respectiv o temperatură de 18 — 20 grade C, coeficientul de luminozitate, 1:12, — 1:15, umiditatea să fie cuprinsă între 65-70% și împrospătarea continuă a aerului prin ventilație naturală.

Menținerea în stare de igienă și funcționare a echipamentelor din adăposturi, respectiv, echipamentele de muls (unde este cazul), sistemele de încălzire și de ventilație.

Hrana administrată zilnic ovinelor, să fie echilibrată nutritiv, furnizată, în condiții igienice, aditivată cu suplimente minerale adecvate, atunci când este necesar și cu un aport mai mare pe bază de cereale în această perioadă.

Să se asigure un front de furajare care să permită tuturor ovinelor să se hrănească simultan și să aibă acces la o sursă de apă potabilă de bună calitate.

Mieii trebuie să primească o cantitate suficientă de colostru fie prin supt, fie prin administrarea din alte surse, furnizat la temperatura corpului, în decurs de 20-30 minute de la fătare. Hrănirea cu lapte trebuie să continue pentru cel puțin primele opt săptămâni de viață. Se recomandă, ca la sfârșitul primei săptămâni de viață, mieii să aibă acces treptat până la înțărcare, la alte produse alimentare proaspete, fibroase sau concentrate și la apă de calitate la discreție.

Protejarea surselor de apă și furaje pentru a nu fi supuse înghețului și evitarea administrării de furaje (silozuri sau rădăcinoase) înghețate care pot provoca avorturi sau alte afecțiuni grave.

Inspectarea zilnică a efectivului de ovine acordându-se o atenție specială la aspectul corporal în ansamblu, la mișcărlie animalelor, la rumegare, la schimbările de comportament, existența unor diverse răni sau plăgi, și starea ongloanelor.

Efectuarea coditului la oile fătătoare, înlăturarea învelitorile fetale și a straturilor de așternut ud cu lichidele scurse în timpul fătării, prevenind astfel răspândirea unor boli.

Ovinele bolnave sau rănite, să fie izolate în adăposturi sau boxe speciale, cu așternut uscat și confortabil și să fie consulte, de un medic veterinar.

În toată această perioadă crescătorii de ovine, asociațiile profesionale trebuie să colaboreze permanent cu personalul sanitar veterinar, pentru monitorizarea stării de sănătate a ovinelor, precum și pentru efectuarea acțiunilor sanitare veterinare ce se impun.

- See more at: http://www.amosnews.ro/masuri-pentru-crescatorii-de-ovine-2015-01-14#sthash.F45lbCnp.dpuf

Vizitatori Counter

003298278
azi
ieri
aceasta Saptamana
Saptamana trecuta
Luna aceasta
Luna trecuta
toate zile
3976
6962
53107
3198371
134229
203461
3298278

IP-ul tau: 18.208.159.25
Server Time: 2019-10-19 16:09:27