Măsuri de prevenire a Pestei Porcine Africane

User Rating:  / 0
PoorBest 

Cazurile de pestă porcină africană la porcii domestici semnalate recent în Urcraina, într-o zonă foarte apropiată de nordul României şi al Republicii Moldova, în Hyrchychna, Dunayevetskiy, Khmel'nitskiy, a determinat Colegiul Medicilor Veterinari din Sibiu să avertizeze cu privire la evoluţia acestei boli şi a măsurilor de prevenire şi combatere ce se impun atât pe teritoriul naţional cât şi judeţean.

Pesta Porcină Clasică (PPC) şi Pesta Porcină Africană se numără printre bolile foarte periculoase pentru efectivele de porcine domestice şi sălbatice, aceste boli cauzând pierderi economice importante din cauza mortalităţii ridicate, a costurilor mari de eradicare a bolii, a restricţiilor privind mişcarea animalelor şi a produselor de origine animală, sistarea comerţului cu porcine vii şi a produselor provenite de la acestea.

Pesta Porcină Africană reprezintă un pericol ridicat de contaminare  pentru porcii domestici şi sălbatici, prin faptul că boala este cauzată de un virus foarte rezistent în mediu şi alimente, respectiv poate rezista 6 – 10 zile în materile fecale, până la 3 – 6 luni în produse din carne de porc, netratată termic şi mai mulţi ani în carnea congelată.

Potrivit Colegiului Medicilor Veterinari, din Sibiu, Pesta Porcină Africană este o ameninţare şi pentru România, deoarece sursele virusului pot fi identificate în mediul natural, în populaţia de mistreţi. Din cauza ca aceştia migrează pentru a căuta unor condiţii de mediu favorabile, dar şi a liberei circulaţii a animalelor, a produseloe şi a subproduselor de origine animală în cadrul comerţului intracomunita, boala poate deveni o ameninţare pentru ţara noastră.

Boala nu se transmite de la animale la om, prin urmare nu afectează sănătatea omului.
     
Virusul se poate transmite prin contactul animalelor bolnave cu cele sănătoase, în mod direct, dar se poate transmite şi indirect prin:
• prin sânge, ţesuturi, secreţii şi excreţii de la animalele bolnave sau moarte;
• vectori biologici (căpuşe din anumite specii care au parazitat anterior porcii bolnavi);
• diferiţi vectori, cum sunt carnasierele domestice şi sălbatice, păsări sălbatice,
• vectori infectaţi ca: vehicule, haine, adăposturi în care a evoluat boala;
• animale care au trecut prin boală şi rămân purtătoare de virus ;
• circulaţia în habitatul natural a vânătorilor, a  paznicilor de vânătoare, a pădurarilor şi a altor persoane;
• deşeuri alimentare, cadavre abandonate sau alte materii şi materiale ce pot fi contaminate;
Principalele semne clinice sunt evidenţiate prin:
• temperatură foarte ridicată (40,5 – 42 ◦C) şi stare febrilă;
• roşeaţă sau învineţire a pielii, a marginilor urechilor, a vârfului picioarelor, a abdomenului şi pieptului;
• lipsa poftei de mâncare, apatie şi împleticire în mers, care pot apărea cu 24-48 de ore înaintea morţii;
• vomitări, diaree (uneori cu sânge) şi urdori la ochi;
• mortalitatea ridicată, aproape de 100%,  intervenită într-un timp extrem de scurt.

Tratament şi vaccin pentru Pesta Porcină Africană nu există, motiv pentru care toate animalele suspecte vor fi ucise şi distruse, iar în cazul porcilor domestici, proprietarii vor fi despăgubiţi de către stat la preţul de piaţă al animalelor.

Datele statistice în teritoriile unde a evoluat până acum, au arătat că eradicarea şi recunoaşterea stării de indemnitate la boală a durat lungi perioade de timp.

Pentru protejarea teritoriului naţional, în cadrul Programului acţiunilor de supraveghere, prevenire, control şi eradicare a bolilor la animale, a celor transmisibile de la animale la om, aprobat şi legiferat anual prin Hotărâri de Guvern, sunt stabilite normele de prevenire şi combatere a bolilor specifice suinelor indiferent de sistemul de creştere, acţiuni care fac referire la :

  • instruirea personalului din reţeaua sanitară veterinară a fermierilor, operatorii economici, asociaţiile de crescători de animale şi admistratorii fondurilor de vânătoare;
  • comunicarea şi informarea permanentă intre autorităţile veterinare, şi gestionarii fondurilor de vânătoare (întocmirea unui protocol cu măsuri, obligaţii şi responsabilităţi în acest sens);
  • distribuirea de materiale imformative şi postere în toate localităţiile din judeţe cu privire la recunoaşterea bolii şi la măsurile care trebuie aplicate în cazul apariţiei unei suspiciuni;
  • înregistrarea  în baza de date funcţională, a tuturor exploataţiilor de porcine şi a efectivelor, pe rase şi categorii şi operarea evenimentelor (intrări, ieşiri) la data producerii acestora;
  • implementarea şi respectarea măsurilor de biosecuritate în exploataţiile comerciale cu porcine, funcţionarea filtrului sanitar şi rutier;
  • monitorizarea efectivelor de mistreţi pe categorii de vârstă şi sexe, a fondurilor de vânătoare, a culoarelor de circulaţie a mistreţilor, a comerţului de carcase şi carne;
  • controale la centrul de colectare a vânatului sălbatic, unde se verifică identificarea carcaselor, situaţia sanitară a mistreţilor depozitaţi, ţinerea la zi a documentelor oficiale, modul de valorificare a carcaselor;
  • controlul sever şi permanent al circulaţiei porcinelor domestice, pe teritoriul local, judeţean, naţional şi în activitatea de import, cu respectarea prevederilor legale (aviz sanitar veterinar, documente de mişcare şi de atestarea stării de sănătate a animalelor);
  • creşterea porcilor în spaţii împrejmuite, în adăposturi închise, cu respectarea condițiilor de bunăstare, izolate de gropile de gunoi sau zonelor populate cu alte porcine sau cu porci mistreţi;
  • să nu administreze în hrana porcilor deşeuri de abator sau resturi menajere nesterilizate, iarbă  culeasă de pe câmp, sau alte resurse furajere care ar fi putut să vină în contact cu porci domestici sau mistreţi bolnavi;
  • sacrificarea şi valorificarea cărnii de porc şi a derivatelor, numai în condiţiile impuse de legislaţia specifică;
  • comunicarea imediată medicilor veterinari arondaţi, despre modificările care apar în starea de sănătate a porcinelor domestice şi sălbatice, sau înregistrarea de animale moarte;
  • participarea medicilor veterinari la partidele de vânătoare, în campaniile organizate în acest scop;
  • supravegherea bolii prin examene de laborator, prin recoltarea şi afluirea de probe de la porcii domestici şi de la mistreţii vânaţi, accidentaţi, sau găsiţi morţi, comform programului stabilit de specialiştii D.S.V.S.A judeţene;
  • asigurarea ecarisării  teritoriului, inclusiv în fondurile de vânătoare, conform prevederilor legislaţiei în domeniu, prin predarea cadavrelor de la porcine moarte la unitatea de neutralizare, cu spijinul autorităţiilor locale;

Implementarea măsurilor de prevenire a pestei porcine africane, în general şi cu atenţia cuvenită pentru mistreţi, constituie o ţintă importantă în activitatea personalului din reţeaua sanitară veterinară, dar şi pentru personalul angajat din alte autorităţi judeţene şi locale, cu o atenţionare specială pentru crescătorii de porcine, pentru vânători, dar şi pentru proprietarii fondurilor de vânătoare de stat sau private.

Vizitatori Counter

003101224
azi
ieri
aceasta Saptamana
Saptamana trecuta
Luna aceasta
Luna trecuta
toate zile
728
13313
728
3042585
140636
145668
3101224

IP-ul tau: 18.207.136.184
Server Time: 2019-09-22 02:54:13